Persoane interesate

duminică, 27 noiembrie 2011

Lumânările din ceară - jertfa curată adusă lui Dumnezeu

Lumânările simbolizează jertfa de sine, transfigurarea, transformarea în lumină a omului prin arderea de sine, ceea ce reprezintă calea împlinirii şi a desăvârşirii.
Ca şi semnul Sfintei Cruci, lumânarea este un semn distinctiv al creştinului, ea sintetizând esenţa credinţei creştine, aceea că nu există altă cale de împlinire, de mântuire, decât ceea a jertfei. Jertfa se află la temelia vieţii, nimic nu se poarte realiza decât prin jertfă spre înviere. Lumânarea este un semn al jertfei curate pe care creştinul o aduce în faţa lui Dumnezeu.
Lumina este semn al prezenţei lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este lumină în cel care aprinde o lumânare, iar cel care aprinde o lumânare se arată iubitor de lumină, adică de Dumnezeu.
Omul aprinde o lumânare când se îndreaptă către Dumnezeu, sau face lucruri legate de Dumnezeu.
Ar fi bine ca omul să nu folosească orice fel de lumânare, ci ele trebuie să fie din ceară curată de albine şi aceasta nu întâmplător, căci albina rămâne pururea fecioară, iar ceara produsă de ea reprezintă materia cea mai curată, cea mai pură. În felul acesta aducem lui Dumnezeu ofrandă curată, neatinsă de umbra vreunei patimi.
Datorită timpurilor grele ce au trecut, a trebuit să se facă lumânări şi din alte materiale, precum parafină. Acum putem reveni la lumânările de ceară curată de albine pentru ca darul nostru adus lui Dumnezeu să fie nu neapărat scump, însă el trebuie să fie de cea mai bună calitate.
Lumânările nu se cuvine să lipsească de la nici o slujba sau rugăciune, se ne însoţeşte totdeauna când ne întâlnim într-un fel anume cu Dumnezeu. Când cineva se botează, când se cunună, când se împărtăşeşte, când se roagă în Biserică sau acasă, când merge la sfântul Altar cu prescura şi cu pomelnicul şi în orice alt moment când se adresează lui Dumnezeu sau în faţa Lui, omul credincios aprinde lumânarea.

Lumânările trebuie să fie din ceară curată de albine!

Această cerinţă nu este un "moft" al Bisericii, ci are o explicaţie mult mai profundă. Albina lucrătoare este una din insectele care nu se reproduc, continuitatea speciei fiind asigurată numai de matcă. Cu alte cuvinte, rămâne "pururea fecioară", iar ceara produsă de ea constituie materia cea mai curată, cea mai pură. În felul acesta aducem lui Dumnezeu un dar curat.

În creştinism, lumânarea simbolizează lumina lui Hristos, numit în Sfânta Evanghelie "Lumina lumii" şi este un semn al prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră. Culoarea lumânărilor aduce aminte de moaştele sfinţilor, iar lumina ce o împrăştie acestea aprinde în inimă râvna spre vederea luminii dumnezeieşti, aducând în om pacea şi liniştea.

Fără să ne fi gândit vreodată, semnificaţiile lumânării sunt mai profunde decât am crezut. Dacă pentru ochiul rău aceste adevăruri duhovniceşti par idei forţate, un om realist ar trebui să ia în considerare, printre altele, efectul lumânărilor de parafină asupra sănătăţii omului. Parafina este un reziduu ieftin al industriei petroliere, care este albit şi texturizat cu acrolyn, un produs cancerigen recunoscut. Parafina şi fitilul de plumb din lumânările obişnuite emit, prin ardere, substanţe toxice extrem de periculoase pentru organism, o varietate de compuşi organici volatili, printre care acetonă, benzen, tetraclorid de carbon şi xilină. La acestea se adaugă particule de funingine microscopice cu conţinut de metale grele, precum plumbul sau cadmiul, provenite de la fitilul lumânării. Efectele asupra sănătăţii sunt devastatoare, de la simple dureri de cap până la astm şi cancer.

Reglementările cu privire la conţinutul lumânărilor sunt aproape inexistente, nu numai la noi în ţară, ci şi la nivel internaţional. Doar în America şi Australia s-a interzis, de câţiva ani, utilizarea plumbului în fitilul lumânărilor, după ce s-a constatat că nivelul concentraţiei plumbului dintr-o încăpere în care se ard lumânări parfumate depăşeşte nivelul maxim admis. Prin încălzire, metalul se transformă în particule foarte mici, care sunt inhalate şi se depozitează în plămâni, de unde trec în fluxul sangvin, provocând afecţiuni ale sistemului nervos central sau dezechilibre hormonale. Lumânările din ceară naturală ard curat şi nu ne pun viaţa în pericol. Cu toate acestea, nu trebuie să banalizăm discursul abordând aspecte medicale. Înainte de toate, trebuie să ne gândim că aducem un dar lui Dumnezeu. Atunci când facem un cadou cuiva, nu îi oferim produse de calitate îndoielnică, ci căutăm ceva veritabil pentru a ne exprima dragostea şi respectul, iar dacă faţă de un prieten procedăm aşa, cu atât mai mult ar trebui faţă de Dumnezeu. Curăţenia inimii noastre şi gândul nostru bun, dragostea noastră pentru Dumnezeu, dar şi faţă de cei pentru care ne rugăm lui Dumnezeu, nu pot fi manifestate decât prin lucruri în care punem tot ceea ce avem noi mai bun, mai curat, mai frumos.